Legea nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public pare a fi din perspectiva publicului larg, un act normativ pentru uzul activiștilor civici și al jurnaliștilor de investigație. În realitate, această lege are utilitate până și în Dreptul afacerilor și în activitatea avocaților care reprezintă firme de construcții sau de proiectare.
Cum interferează Dreptul de acces la informațiile de interes public și apărarea acestuia pe cale judiciară cu desfășurarea activității profesionale a arhitecților respectiv cu deciziile de business ale dezvoltatorilor și investitorilor în imobiliare?
Potrivit art. 41 din Metodologia de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului, adoptată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 2701/30.10.2010, ”planșa de reglementări urbanistice și regulamentul local reprezintă informații de interes public și vor fi furnizate și puse la dispoziție în urma solicitărilor, conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare”.
Într-o administrație locală care ar funcționa cu respectarea legislației, furnizarea acestor informații în termenul de 10 zile prevăzut de lege ar avea loc cu siguranță, astfel încât cei interesați – în speță arhitecți, proiectanți, investitori ș.a. să aibă oglinda perfectă a situației reale de urbanism din zona de interes.
Care este impactul refuzului administrației locale de a-și onora obligațiile legale și de a furniza celor interesați planșa de reglementări urbanistice și regulamentul local?
Răspunsul e evident, în sensul că informația înseamnă putere, înseamnă bani, iar în lipsa informațiilor complete, corecte, și asumate de reprezentanții administrației publice locale, persoanele îndreptățite să obțină informațiile sunt împiedicate să își realizeze proiectele planificate (în urbanism suntem ținuți în limitare de deciziile și aprobările în curs de obținere sau obținute deja de deținătorii proprietăților învecinate). Practic, în cazul arhitecților și proiectanților refuzul de comunicare a acestor informații constituie o veritabilă îngrădire a dreptului de exercitare a profesiei lor – aceștia neputând să își îndeplinească mandatele primite de la clienți în lipsa informațiilor complete, corecte și asumate de la autoritățile publice locale de specialitate referitor la planșa de reglementări urbanistice și regulamentul local.
Cum stau lucrurile la Timișoara? Din punct de vedere al reglementărilor, situația pare în regulă. Art. 69 din HCL 218/2020 privind modificarea Hotărârii Consiliului Local nr. 140/ 19.04.2011 prin care a fost aprobat Regulamentul local de implicare a publicului în elaborarea sau revizuirea planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului prevede că ”informaţiile cuprinse în P.U.Z. şi R.L.U. aferent reprezintă informaţii de interes public şi vor fi furnizate şi puse la dispoziţie în urma solicitărilor, conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, actualizată”.
În realitate, administrația publică locală timișoreană își încalcă aceste obligații imperative de a furniza informațiile din categoria mai sus descrisă, având inclusiv audacitatea de a refuza în scris arhitecții care solicită aceste date, răspunzându-le – în stil Radio Erevan 1984 – că informațiile solicitate nu reprezintă informații de interes public!
Aceste refuzuri ridicole și profund vătămătoare pentru cei care nu primesc acces la informațiile cuprinse în P.U.Z. și R.L.U. nu pot fi lăsate nesancționate.
După multe dovezi de reacredință din partea administrației publice locale, care efectiv tratează discriminatoriu petenții, am solicitat intervenția #instanțelor de judecată. Prin Sentința civilă nr. 529/12.06.2024, disponibilă aici https://portal.just.ro/30/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=3000000000183817&id_inst=30 Tribunalul Timiș, constatând că informațiile solicitate de firma de proiectare reprezintă informații de interes public și că autoritățile publice locale aveau obligația să le comunice petentei în termen de 10 zile, obligă pârâtele UAT Timișoara, Instituția Arhitectului Șef și Primăria Timișoara să comunice informațiile solicitate prin cererea petentei din 29.02.2024.
Încă neconvinsă că legea se aplică și la Timișoara, administrația publică a făcut și recurs, nesocotind și cererea noastră de îndeplinire a dispozițiilor instanței de fond. Analizând cu înțelepciune recursul administrației, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul promovat de pârâtele UAT Timișoara, Instituția Arhitectului Șef și Primăria Timișoara prin Decizia civilă nr. 719/28.08.2024, disponibilă aici https://portal.just.ro/59/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=3000000000183817&id_inst=59
În final, litigiul s-a soluționat exemplar și definitiv în decurs de mai puțin de 5 luni de zile.